Về nơi tôi đã sống thời thơ bé În locul în care m-am copilărit

În locul în care m-am copilărit

în locul în care m-am copilărit
umbra mamaiei încă mai coase
pe un ştergar

poveştile pe care mi le spunea

acum le-am rămas ca o haină strâmtă
are liniştea ei din lumină dezlumită
pe care o aşterne dimineţile pe icoană

chiar dacă eu nu mai vin acolo
candela vindecă luminând mereu
copilul din mine

chiar dacă eu nu mai sînt acolo
o văd mereu în vis
îmi spune
ca în noaptea în care a lepădat trupul
„măi copile iar ai crezut că poţi să bei din palme

zâmbetul soarelui mereu şi mereu”
în spatele ei întunericul păştea de acum umbrele zdrenţuite

noaptea murmura ca o pocladă împletită
cu tainice vorbe din amintirile alor noştri

îi era frig
eu o ardeam cu căldura vieţii

m-a luat de mână
tăcerea din ochii ei creştea
ca o pâiniţă din cele pe care mi le înveşmânta în iubire
în cuptorul de lut mereu mirosind a copilărie

am zăvorît cale de o clipă timpul – cruce
între gândurile mele îmveşmîntate în alb –

am privit-o

din poarta trecerii zâmbea
îşi aduna viaţa gîndurile sentimentele
amintirile
unele cu mine
altele cu toţi pe care i-a primit în suflet

apoi uitându-şi durerile pe cer
în norul de îngeri migratori
sorbind ultima gură de lumină
dăruită cândva de soare
a lepădat trupul pentru o clipă şi-o veşnicie

în locul în care m-am copilărit
umbra mamaiei încă mai coase
pe un ştergar
poveştile pe care mi le spunea
are liniştea ei mereu proaspătă

o aşterne dimineţile pe icoană
chiar de eu nu mai vin acolo
clipa aceea încă o ţin între gânduri

muşc din ea iar şi iar

ca dintr-un loc aidoma raiului
în care ea e cu mine
aud scheunatul căţelei în spatele casei
foşnetul dimineţii
care stă să se dezbrace de noapte

franjurii nopţii lunecă ţintuind liniştea
de peretele casei

în locul în care m-am copilărit
nu mai e nimeni

dar
umbra mamaiei încă mai coase
pe un ştergar
poveştile pe care mi le spunea
are liniştea ei din iubire şi iertare

o aşterne dimineţile pe icoană
chiar dacă eu nu mai vin acolo
doar Sfântul Gheorghe coboară din icoana veche

vine alături de ea
oftează amândoi
îmbrăcaţi în veşnicie în amintirea mea
rană deschisă spre cer