Những ngôi làng hoang phế Sat părăsit

Sat părăsit

României de azi, în care veşnicia moare puţin cîte puţin sat după sat

copacii au plecat în pribegie
ţinîndu-se ca nişte căţei legaţi cu umbra după oameni
unii chiar au murit
tîrîndu-se pînă la marginea cimitirului
anotimpuri fără nume au curs prin colbul drumului
straturi de singurătate tot mai groase
printre urmele tălpilor celor cari au fost
ţesîndu-şi amintirile între copilăriile
flori cu miresmele-n suflet şi rădăcinile-n cer
părăsite de copii
la malul bălţii din care orăcăitul broaştelor a plecat
zilele
cenuşii sau ameţite de lumină
descalecă seară de seară
lăsîndu-se furate de nopţile care îmbracă satul
în care nu mai e nimeni să viseze
printre case
un drum cu suflet împietrit se petrece grăbit
doar el mai ţine minte
că veşnicia s-a născut de mult de tot la sat